Te sarut noiembrie!

Hei,tu,cel ce privesti inspre mine.

De ce ma privesti asa timid?Ti`e frica sa'ti deschizi aripile blande?

Nu se aude nimic.In continuare e liniste si nicio urma de`un raspuns.

Imi vad linistita de ceaiul meu intr'un colt dintr`o ceainarie veche.Prea putini mai stiu de ea.Mult prea multi au uitat'o.

Sorbindu'mi linistita din ceasca,dintr'o data se deschide usa incet,o usa veche scartaitoare care pare sa stie de venirea ta.

Linisita si calma ca de obicei,imi platesc ceaiul de iasomie si parasesc incinta cu multa parere de rau,stiind ca totul a trecut si nimic nu va mai fi ca inainte.

Afara,ma loveste totul din plin.Culorile nu mai sunt ce au fost,atmosfera ce'a existat,a apus iar eu,eu sunt eu,cea care vrea sa te aiba in suflet pentru totdeauna.

Culorile caramizii ce s'au asternut imi par a fi triste.Nimic nu mai poate zambi dupa ce te'am pierdut.Dar e totusi noiembrie...luna in care mai exista o speranta.Acea speranta care moarte ultima.De ce?Pentru ca asa e sa fie,dar totusi mi`e imposibil sa ma mai gandesc la tot ce`a fost.

Simt ca te`am pierdut pentru totdeauna,iar pentru a ma proteja,am ajuns din nou in ceainaria noastra.Ma pun in acelasi colt unde am stat adineaori.Imi comand acelasi lucru de fiecare data cand calc pragul acestei locatii.Vreau sa fiu diferita dar nu pot si un ceai de iasomie imi soseste la masa`mi saracacioasa.

In amintirea ta imi sorb prima gura cu parere de rau si ma gandesc din nou la ce`a fost.

Dintr`o data,celelalte mese se ocupa si sunt mirata.Suntem noi,noi cei care am renuntat,inconjurati de prietenii nostri la aceiasi cana de ceai.

Paream ciudata.Totul imi radia.Pana si ochii'mi straluceau cand te priveam,dar tu,tu n'ai stiut sa apreciezi,si acum cu lasarea timpului si cu venirea lui noiembrie,m'am aprofundat in tot ce inseamna persoana ta.De ce? Pentru ca imi erai drag.Nici acum nu pot uita orele petrecute in sir,uitandu'ne unul la celelalt,ore in care nu ne vorbeam ci doar ne priveam.Imi lipsesc acele ore.Imi lipsesti tu.

Renunt la a mai visa si plec grabita lasand banii pe masa.Sunt pregatita sa renunt la tine...sa renunt la tot...

Afara,din nou acelasi noiembrie.Acelasi noiembrie imbracat in haine caramizii.As vrea sa'l vad imbracat altfel dar gandurile ce ma inconjoara iar,imi interzic.De ce esti trist?De ce totul ce`a fost verde,acum cu vraja ta sadica,ai transformat intr'o culoare trista?De ce vrei sa faci totul mai greu?

Esti noiembrie,cel ce face ca totul sa aiba o alta forma,un alt inteles.